Pașaport digital al produsului
(Digital Product Passport)
Un Pașaport digital al produsului (DPP) este o evidență structurată, care poate fi citită automat, ce însoțește un produs pe parcursul ciclului său de viață, de la fabricație până la reciclare, oferind clienților, întreprinderilor și autorităților acces standardizat la datele privind sustenabilitatea, durabilitatea și materialele acestuia. Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse durabile (ESPR) îl instituie ca mecanismul prin care sunt puse la dispoziție cerințele UE privind informațiile despre produse.
Un pașaport nu implică obligații de sine stătător, dincolo de ceea ce stabilește un act delegat în temeiul articolului 4 din ESPR pentru grupa sa de produse: ce câmpuri de date sunt obligatorii, cine poate accesa ce părți și până când. Primul plan de lucru al Comisiei Europene enumeră grupele de produse prioritare, începând cu textilele, bateriile, mobilierul și produsele de construcții, obligațiile fiind introduse treptat pe măsură ce fiecare act delegat este adoptat.
Fiecare pașaport poate fi accesat printr-un purtător de date fizic aplicat pe produs, de regulă un cod QR sau o etichetă NFC, care indică un identificator unic de produs înregistrat în registrul central al UE pentru pașapoartele digitale ale produselor, operațional din 20 iulie 2026. Registrul înregistrează doar locul unde pot fi găsite datele pașaportului; datele propriu-zise pot fi găzduite de producător, de un importator sau de un spațiu de date al unui terț.
Un producător poate emite și semna datele din spatele unui pașaport ca acreditare verificabilă dintr-un European Business Wallet, astfel încât o autoritate vamală, un reciclator sau un cumpărător poate verifica cine garantează pentru cifrele respective fără a contacta direct producătorul. Această legătură între identitatea organizațională și datele produsului este ceea ce permite unui pașaport să circule de-a lungul lanțurilor de aprovizionare și să rămână, totuși, de încredere în punctul în care este citit.
DPP-ul din cadrul ESPR este distinct de pașaportul anterior, specific sectorului bateriilor, prevăzut de Regulamentul privind bateriile, a cărui proprie obligație de pașaport digital devine obligatorie pentru bateriile pentru vehicule electrice, bateriile pentru mijloace de transport ușoare și bateriile industriale cu o capacitate mai mare de 2 kWh, de la 18 februarie 2027.
Termeni asociați
Are nevoie deja fiecare produs de un Pașaport digital al produsului?
Nu încă. ESPR impune un pașaport doar după ce Comisia Europeană adoptă un act delegat pentru grupa de produse respectivă în temeiul articolului 4, iar aceste acte delegate sunt introduse treptat, începând cu primul plan de lucru al Comisiei. Bateriile urmează un calendar separat în temeiul Regulamentului privind bateriile, obligatoriu de la 18 februarie 2027.