Glosar de acreditări digitale

Definiții clare ale termenilor pe care Credenco îi folosește în produsele și conținutul său, de la formate și protocoale de acreditare până la rolurile care le emit, dețin și verifică.

Acreditare Verificabilă: O afirmație digitală rezistentă la falsificare despre o persoană sau o organizație, care poate fi verificată criptografic fără a contacta partea care a emis-o. Acreditările verificabile înlocuiesc documentele pe hârtie și fișierele PDF cu date în care un verificator poate avea încredere independent.
W3C VC: Modelul de date deschis al World Wide Web Consortium pentru acreditări verificabile. Definește modul în care sunt structurate afirmațiile, emitenții și dovezile criptografice, astfel încât acreditările să rămână interoperabile între diferite portofele și platforme.
SD-JWT: Selective Disclosure JSON Web Token: un format de acreditare care permite unui deținător să dezvăluie doar o parte din afirmațiile dintr-un token semnat, păstrând restul ascunse, fără a invalida semnătura emitentului.
Divulgare Selectivă: Capacitatea de a partaja doar atributele specifice de care un verificator are nevoie dintr-o acreditare, de exemplu, a dovedi că ai peste 18 ani fără a dezvălui data exactă a nașterii. Este o proprietate esențială de confidențialitate a formatelor moderne de acreditare precum SD-JWT.
OpenID4VCI: OpenID for Verifiable Credential Issuance: protocolul folosit de un portofel pentru a solicita și primi o acreditare de la un emitent printr-un flux standard bazat pe OAuth2.
OpenID4VP: OpenID for Verifiable Presentations: protocolul folosit de un portofel pentru a prezenta una sau mai multe acreditări unui verificator ca răspuns la o cerere, astfel încât verificatorul să le poată controla fără o integrare separată pentru fiecare emitent.
DID: Decentralized Identifier: un identificator unic la nivel global care nu depinde de un registru central. DID-urile permit emitenților, deținătorilor și verificatorilor să se refere unii la alții și să rezolve chei publice fără o autoritate centrală.
EUDI Wallet: Portofelul european de identitate digitală impus de eIDAS 2.0: o aplicație portofel pe care fiecare stat membru UE trebuie să o ofere cetățenilor și companiilor pentru a stoca și prezenta acreditări verificabile, recunoscută în toate cele 27 de state membre.
eIDAS 2.0: Regulamentul european revizuit privind identificarea electronică și serviciile de încredere. Impune EUDI Wallet și stabilește cadrul legal prin care acreditările verificabile capătă valabilitate juridică în întreaga Uniune Europeană.
Emitent: Organizația care creează și semnează criptografic o acreditare verificabilă (de exemplu o instituție publică, o bancă sau o cameră de comerț), garantând astfel afirmațiile pe care le conține.
Deținător: Persoana sau organizația care primește o acreditare verificabilă, o păstrează într-un portofel și decide când și cu cine o partajează. Deținătorul nu este neapărat subiectul la care se referă acreditarea.
Verificator: Partea care verifică o acreditare prezentată: validând semnătura emitentului, confirmând că acreditarea nu a fost revocată și citind doar afirmațiile pe care deținătorul a ales să le dezvăluie.
Revocare: Mecanismul prin care un emitent invalidează o acreditare după emiterea acesteia (de exemplu, atunci când o calificare expiră sau o înregistrare este retrasă), astfel încât verificatorii care o controlează ulterior să o vadă ca nemaifiind validă.
Cadru de Încredere: Ansamblul de standarde tehnice, reguli juridice și acorduri de guvernanță care le permit emitenților, deținătorilor și verificatorilor să aibă încredere în acreditările reciproce dincolo de organizații și frontiere, precum cadrul stabilit de eIDAS 2.0 pentru UE.
KYC: Know Your Customer: verificările pe care o organizație le efectuează pentru a confirma identitatea unui client. Acreditările verificabile permit unui client să reutilizeze o verificare de identitate deja efectuată, în loc să o repete pentru fiecare relație nouă.
KYB: Know Your Business: verificările pe care o organizație le efectuează pentru a confirma un partener comercial, precum înregistrarea acestuia, beneficiarii reali (UBO) și reprezentanții autorizați. Acreditările pentru afaceri permit dovedirea instantanee a acestor fapte, în loc de verificări manuale ale documentelor.