LEI

Codul în sine nu conține nicio semnificație implicită despre entitate: caracterele 1 până la 4 identifică Local Operating Unit (LOU) care l-a emis, caracterele 5 până la 18 reprezintă un șir specific entității, atribuit de acea LOU, iar ultimele două caractere sunt cifre de control calculate cu algoritmul ISO/IEC 7064 MOD 97-10, astfel încât un cod poate fi validat pentru erori de scriere chiar înainte de a fi căutat. Fiecare LEI este atribuit unei singure entități juridice și nu este niciodată reemis unei alteia.

Sistemul global LEI își are originea în criza financiară din 2008, când autoritățile de reglementare au constatat că nu pot corela în mod fiabil contrapărțile pe diferite piețe și jurisdicții. G20 și Financial Stability Board (FSB) au susținut un identificator global unic, iar Global Legal Entity Identifier Foundation (GLEIF), o organizație non-profit înființată în baza legii elvețiene în 2014, administrează în prezent sistemul sub supravegherea Regulatory Oversight Committee (ROC). GLEIF nu emite direct LEI-uri; acest lucru este realizat de Local Operating Units acreditate, în conformitate cu un set comun de reguli de validare.

Fiecare LEI vine cu două niveluri de date de referință publicate, disponibile gratuit prin Global LEI Index: nivelul 1, „cine este cine”, numele oficial al entității, adresa înregistrată și autoritatea de înregistrare, verificate față de o sursă locală autorizată; și nivelul 2, „cine deține pe cine”, relațiile sale de tip filială directă și societate-mamă finală, acolo unde acestea sunt cunoscute și raportabile. Deoarece aceste date sunt standardizate și pot fi căutate public, un LEI permite unei contrapărți să identifice o alta fără a se baza pe un registru național al companiilor, al cărui format și reguli de acces diferă de la o țară la alta.