EDD

Articolul 10 din COM(2025) 838 pune registrul în mâinile Comisiei, care l-ar înființa, l-ar opera și l-ar întreține ca o aplicație web cu două fețe: o interfață care poate fi citită automat, expusă printr-un API pentru comunicarea automatizată între sisteme, și o platformă web securizată pentru utilizatorii autentificați și autorizați. Nu este un registru public. Propunerea limitează accesul la deținătorii unui European Business Wallet, la reprezentanții lor autorizați și la furnizorii de European Business Wallets, așa că răspunde la întrebările părților aflate deja în ecosistem, nu ale oricui trece pe acolo.

Datele vin de la furnizorii de portofele, nu de la companiile însele. Un furnizor transmite Comisiei categoriile de informații stabilite într-un act de punere în aplicare ori de câte ori furnizează un portofel și comunică orice modificare sau revocare fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de o zi lucrătoare. Considerentul 38 spune explicit că registrul se sprijină pe ceea ce registrele comerțului publică deja, inclusiv prin BRIS, în loc să dubleze acele date, și că nimic din toate acestea nu poate obliga indirect un operator economic să țină el însuși înregistrarea la zi.

Identificatorii țin înregistrările laolaltă. Articolul 9 desemnează identificatorul unic european, adică EUID reglementat de Directiva (UE) 2017/1132, drept identificator unic al unui deținător de portofel și dispune crearea unuia în temeiul unui act de punere în aplicare atunci când un operator economic sau un organism public nu are. În plus, furnizorul atribuie fiecărui deținător cel puțin o adresă digitală unică, folosită atât de serviciul de distribuție electronică înregistrată calificat al portofelului, cât și de registrul însuși. Această adresă face din EDD mai mult decât o listă de nume: un loc unde o contraparte poate căuta unde să trimită ceva.

Cum ar trebui construit registrul este o întrebare separată, iar consorțiul WE BUILD a luat poziție. Decizia sa de arhitectură din WP4 pledează pentru limitarea EDD doar la identificare, adică la rezolvarea unui actor către un identificator conform cu ISO 6523, și pentru delegarea următorilor doi pași unei infrastructuri pe care UE o impune deja: BDXL 2.0 pentru a descoperi prin ce rețele și procese este accesibilă o parte, și un service metadata publisher al ecosistemului pentru punctul final și certificat. Raționamentul este că un registru care ar stoca și capabilitățile și punctele finale ar reface registre care există deja. Aceasta este decizia de proiectare a consorțiului pentru propriul său proiect-pilot, nu ceva ce tranșează articolul 10.

Merită reținute două rezerve. Aceeași analiză semnalează că EUID și BRIS nu acoperă întreprinzătorii individuali, persoanele care desfășoară activități independente și instituțiile publice, așa că trebuie definite căi tranzitorii de înregistrare înainte ca acești actori să poată participa. Și nimic din toate acestea nu este încă drept în vigoare: COM(2025) 838 este o propunere care parcurge procedura legislativă ordinară sub dosarul 2025/0358(COD), textul se mai poate schimba, iar detaliile tehnice sunt lăsate pe seama actelor de punere în aplicare. Acolo unde registrul prelucrează date cu caracter personal se aplică RGPD, cu minimizarea datelor, limitarea scopului și protecția datelor din momentul conceperii și în mod implicit, pe care considerentele le menționează explicit.